Dreptate pentru tatal meu

                                                                                             

Oamenii sunt mai mereu inclinati sa creada raul despre ceilalti. Ca mecanism psihologic, aceasta tendinta reprezinta probabil o modalitate de valorizare a propriei persoane. Cu cat accentuam aspectele negative ale celor de langa noi, cu atat se estompeaza propriile greseli sau lipsuri. Iar daca intamplarea face sa nici nu detinem suficiente informatii despre cei pe care cu atata usurinta ii judecam, exista toate sansele sa ii etichetam automat drept personaje negative.

Tatal meu a respectat intotdeauna cu sfintenie conceptul de “dreptate”. Mai mult, si-a facut de timpuriu un crez din a lupta cu toata puterea pentru o lume bazata pe acest concept. Dincolo de relatia armonioasa tata-fiica, privind in urma la anii pe care el i-a petrecut construind intr-un domeniu in care a crezut din tot sufletul – acela al apararii drepturilor omului – gasesc un om care structural este inclinat sa ii ajute pe cei din jurul sau, sa lase o amprenta pozitiva prin ceea ce intreprinde.

Parintii nu ni-i alegem si vine un moment in evolutia noastra cand, detasandu-ne putin de relatia pe care o avem cu cei care ne-au dat viata, le putem analiza obiectiv realizarile si esecurile. Tatal meu a facut desigur greseli. Nu discut aici despre dosarul in urma caruia a fost aberant si nejustificat condamnat la ispasirea unei pedepse de sapte ani de inchisoare cu executare. In paranteza fie spus, exista criminali care beneficiaza de o mai mare clementa. Spuneam deci, ca orice om, tatal meu a facut  cu siguranta greseli. Dar a facut si extrem de multe lucruri bune, multe dintre acestea pentru oameni care, din pacate, i-au intors spatele atunci cand nu au mai putut avea nici un beneficiu datorita lui. Probabil ca asta e viata si asa este lumea, desi aici sper sa ma insel. Ceea ce admir insa nespus la omul caruia ii spun “tata”, este faptul ca in ciuda imenselor lovituri si dezamagiri suferite, si-a pastrat principiile, valorile, demnitatea si, in mod incredibil, dorinta de a aduce bucurie si de a face bine celor din jurul sau.

Din pacate, vestile si informatiile negative circula mult mai repede decat celelalte, iar realizarile tatalui meu s-au pierdut, se pare - din punctul de vedere al opiniei publice - in negura timpului, sau, mai grav, nu au existat vreodata. Este desigur mai usor sa desfiintezi un om sau o constructie decat sa incerci sa afli adevarul.

Cred ca libertatatea de opinie este un drept de pret si, in spiritul acesteia, atunci cand judecam un om, trebuie sa o facem, pe cat posibil, in cunostinta de cauza. De aceea, astazi, as vrea sa lansez o invitatie catre toti cei care il cunosc sau au lucrat cu tatal meu, sa-si aminteasca cine este cu adevarat Marius Petcu si sa incerce sa analizeze obiectiv daca imaginea promovata continuu de unele mass-media este justificata. Este un demers de bun-simt, care ar trebui intreprins in orice alta situatie si despre oricine altcineva am discuta.

In rest, fie ca dreptatea sa isi spuna cuvantul.

                                                                                                         Ana-Maria Petcu

Apel la echilibru si dreptate!

In 2010, cu siguranta stiti, au inceput marile reforme ale sistemului bugetar, initiate de Guvernul Boc ca urmare a crizei si a ambitiei lor de a "face ordine" in tara.

In februarie 2010, la Predeal, a avut loc o intalnire "intamplatoare" intre Traian Basescu si reprezentantii Federatiei SANITAS, intalnire la care T.B. l-a convins pe Marius Petcu sa initieze o discutie serioasa pentru adoptarea unui "Pact pentru sanatate". Au urmat discutii, intalniri, dezbateri publice si s-a conturat un pact, in paralel cu noua lege a sanatatii pe care in final nu au reusit sa o promoveze.

Rolul pe care M.P. il juca in acest plan este complex. Printre altele, cel mai important aspect era acela ca trebuia sa convinga opozitia sa accepte si sa achieseze la acest pact. M.P.facea acest lucru in baza protocolului si a vechilor relatii de colaborare dintre CNSLR-Fratia, al carei presedinte era, si PSD. M.P. a tras la aceasta caruta cat timp a crezut in ea si cat timp i s-a parut corect tot ce se punea in ea.

A sosit apoi momentul in care proiectul de Lege a sanatatii si-a aratat adevarata fata: inchideri de spitale, disponibilizari de personal, privatizarea unitatilor sanitare publice, etc. La acest moment, M.P. a sesizat Federatia SANITAS ca lucrurile au inceput sa capete alte valente si a informat si echipa de la Presedintie cu care se lucra, chiar pe T.B., ca in conditiile acestea ei nu vor merge mai departe.

Apoi au urmat reducerile salariale din sistemul bugetar, modificarea prin asumare a Codului Muncii si aparitia Legii dialogului social, Consiliul Economic si Social nu a mai functionat, comisiile de dialog social din ministere s-au blocat, s-au inchis aproximativ 80 de spitale (se poate verifica usor ca in zonele unde au fost inchise spitalele mortalitatea a crescut alarmant…), etc.

In toata aceasta perioada, Marius Petcu, presedinte la SANITAS si CNSLR-Fratia, a scos zeci de mii de oameni in strada (puteti revedea imaginile de la mitinguri si veti observa fara efort ca in piete cele mai multe steaguri erau SANITAS sau CNSLR-Fratia). Mai mult decat atat, daca veti urmari filmarile cu scenele mitingurilor, veti remarca prezenta pe toata durata manifestatiilor a lui M.P. la tribuna - era virulent, tinea oamenii in priza si nu de putine ori declaratiile lui impotriva sistemului erau poate prea aprinse...E drept, nu prea aparea prin studiouri TV, nu a fost niciodata un iubitor al aparitiilor televizate, motiv pentru care poate mass-media l-a pedepsit in plus la momentul producerii evenimentelor negative. S-au sters cu usurinta 20 de ani de activitate in slujba membrilor de sindicat, preferandu-se sa sa prezinte doar varianta sustinuta de DNA.

Deci, Petcu nu a mai vrut sa colaboreze la Pactul pentru sanatate si Legea sanatatii, a scos in strada zeci de mii de oameni, Federatia SANITAS facea mitinguri peste tot prin tara impotriva inchiderii spitalelor, se legau de portile lor, etc. Si in tot acest timp incepuse atacul in formula clasica a ultimilor ani: mai intai a aparut un articol intr-o fituica online obedienta puterii, apoi intr-una tiparita, apoi s-au facut doua emisiuni la o televiziune si mai obedienta, apoi ANI a comunicat ca il cerceteaza si, inainte sa apuce sa concluzioneze, s-a aflat “pe surse” ca nu stiu ce suma nu poate Petcu sa justifice...La acest moment, Petcu trebuia sa fie deja respins de organizatiile pe care le conducea, dar acest lucru nu s-a intamplat si atunci au scos artileria grea: DNA. Spectacolul trebuia sa fie grandios, sindicatele trebuiau puse cu botul pe labe definitiv si nu se putea face cu un lider de la un sindicat mic, astfel ca Petcu era cea mai buna si sigura victima, dar trebuia lovit brusc, de unde nici nu se astepta si cu mult spectacol. Asa s-a si intamplat. Si de aici a inceput totul. Comparati in imagini, pe care le gasiti prin arhive sau pe site-uri, actiunile si activitatea sindicala din tara inainte de arestarea lui M.P. si dupa arestarea lui...

Un alt aspect interesant: in aceeasi perioada, Ministerul condus de Elena Udrea infiinta un departament inter-ministerial care avea ca tema directa Patrimoniul syndical. Acesta este compus in mare parte din hoteluri in statiunile balneo-climaterice - o adevarata comoara pentru un Ministru al turismului dornic sa "dezvolte" tot ce se putea dezvolta. Dar cum sa poti pune mana pe patrimoniul sindical? Nu e totusi chiar atat de simplu! Suntem ultima tara din fostul bloc comunist care nu am reglementat prin lege acest patrimoniu mostenit de la sindicatul communist! Oare de ce nici un guvern de pana acum nu a a avut suficienta vointa sa faca acest demers? Cu toata relatia veche a lui M.P. cu PSD, nici macar in timpul guvernarii lor nu s-a reusit. Exista pe undeva un proiect de lege...

Planul era urmatorul: aparitia unei confederatii care se numeste UGSR si care se va declara urmasa sindicatului comunist, continuatoarea lui si va incerca sa obtina si hotarare judecatoreasca in acest sens.

M.P., ca presedinte CNSLR-Fratia detinea arhivele sindicatului de dinainte de 1989 in care nu a permis niciodata accesul actualului presedinte al UGSR, desi acesta a insistat enorm...Mai mult, M.P. a contestat in permanenta incercarea in instanta a UGSR de a obtine personalitate juridica. Totusi aceasta a obtinut-o la scurt timp dupa ce M.P. a fost arestat - ce coincidenta! Aceasta hotarare a fost obtinuta prin frauda, deoarece cel putin unul dintre sindicatele pe care ei le declara fondatoare nu a participat in nici un fel la acest eveniment - de fondare a UGSR - si a si facut plangere in instanta in acest sens. Daca va uitati pe site-ul UGSR, veti vedea ca singurul lor scop este preluarea patrimoniului sindical. De altfel, imediat dupa constituire au si somat toate confederatiile sindicale sa retrocedeze patrimoniul!

Mai exista o legatura foarte stransa intre evenimente - unul din martorii cheie ai DNA impotriva lui M.P. este Maria Madalina Mustata - prietena de familie cu Marius Petcu de 20 de ani - care a administrat, ca director general al SIND ROMANIA, timp de 6-7 ani, intregul patrimoniu al sindicatelor. Aceasta doamna este acum Prim-Vicepresedinte la UGSR. Dupa ce "l-a rezolvat" pe Petcu, a primit o functie importanta si este persoana care reprezinta in instante interesele UGSR impotriva celorlalte confederatii sindicale.

Subiectul este vast si foarte incurcat, este insa categoric legat de dosarul lui Marius Petcu, dosar judecat in doua sedinte la TMB, una la Curtea de Apel si inca una la ICCJ. Nici un alt dosar nu a mai fost judecat cu atata celeritate! Absolut nici o cerere, cat de banala a lui Marius Petcu nu a fost acceptata de nici o instanta, din 8 martori i-au fost aprobati 2, cei mai putin semnificativi, inscrisurile depuse la dosar nu au fost niciodata luate in considerare - nu se aminteste de nici unele in nici o incheiere.

Astazi, Marius Petcu este incarcerat si atarna greu deasupra lui 7 ani de inchisoare cu executare. Raul a fost facut - familiei lui cu trei copii, dintre care fetita de 10 ani jumatate a asistat ingrozita la fiecare descindere spectaculoasa a mascatilor acasa. Raul a fost facut si miscarii sindicale, care este acum infinit mai timida, pentru ca spaima ii macina pe toti. Raul a fost facut societatii romanesti si salariatilor - si asa putini - din aceasta tara. Politica ultimilor ani a fost una clara - toate institutiile statului, in afara de Presedintie, au fost decredibilizate, sistemul de invatamant bulversat, cel sanitar lasat in deriva, sindicatele prezentate ca niste caracatite cu interese obscure, etc. Au pregatit o masa amorfa, saraca si needucata care este usor de manevrat.

Poate este momentul sa zabovim mai mult cu gandul asupra acestor fenomene in plina desfasurare. Ar fi pacat sa nu se vorbeasca si despre fata reala a lui Marius Petcu, cel care a preluat cele doua organizatii (pe care le-a condus) intr-un stadiu absolut nefericit, le-a castigat pozitii ravnite in societatea romaneasca si le priveste acum zbatandu-se derutate...

Cazul lui Marius Petcu reprezinta inca unul din dosarele construite si judecate la comanda, iar M.P inca unul din oamenii nenorociti de un sistem diabolic. Ar trebui sa fim cuprinsi deja de un soi de ingrijorare civica. Asa nu se mai poate prea mult timp, cu cat vor fi mai multi cei care vor trece prin astfel de situatii, cu atat tara va ramane mai saraca de oameni care ar fi putut sa mai traga un semnal de alarma si sa incerce sa refaca echilibrul unei societati sanatoase.

 

24 martie 2011 La doar 8 zile de la mitingul la care Marius Petcu anunta greva generala in sanatate, dupa ce se intalneste cu un colaborator care ii inapoiaza o suma de bani imprumutata cu luni in urma, Marius Petcu este ridicat cu catuse si retinut de DNA.

Concomitent cu organizarea flagrantului in localitatea Ciofliceni (Snagov), echipele DNA descind la sediile Federatiei Sanitas, C.N.S.L.R.- Fratia, Sind Romania, Sind Tour (ultimele 2 fiind societatile care administreaza hotelurile sindicatelor) si la locuinta lui Marius Petcu, pentru a proceda la perchezitionarea acestora si confiscarea a saci intregi cu inscrisuri.

24 martie 2011 Liderul de sindicat Marius Petcu este acuzat de luare de mita si este reţinut pentru 24 de ore.

25 martie Marius Petcu este eliberat din arest de Curtea de Apel Bucuresti, care decide cercetarea in libertate, invocand lipsa pericolului pentru ordinea publică, DNA face recurs.

27 martie  Aflat in libertate, Marius Petcu se autosuspenda din functia de presedinte al CNSLR-Fratia si al Federatiei Sanitas, pentru a nu aduce prejudicii de imagine acestor organizatii.

31 martie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, admite recursul procurorilor si hotaraste arestarea preventiva a lui Marius Petcu pentru 29 de zile.

Dupa aproape 40 de zile, hotărârea de luare a măsurii nu este încă redactată.

Din această cauză, motivele judecarii sale in stare de arest nu sunt cunoscute.

21 aprilie Procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie dispun trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Marius Petcu.

Aprilie Desi toti martorii au fost audiati si toate probele administrate, iar cercetarea penala a luat sfarsit, judecatorii dispun mentinerea starii de arest preventiv asupra lui Marius Petcu, motivarea fiind ca acesta constituie un pericol pentru ordinea publica.

11 mai Are loc prima judecare pe fond in dosarul Marius Petcu. Audierea lui se amana insa - termen 8 iunie. In motivarea deciziei de respingere a cererii de eliberare sub control judiciar se strecoara o eroare.

16 mai Curtea de Apel admite recursul lui Marius Petcu, dar trimite spre rejudecare la aceeasi instanta cererea de eliberare sub control judiciar.

8 iunie Desi se afla de 70 de zile in arest preventiv si de o luna la Penitenciarul de Maxima Siguranta Rahova, Tribunalul Municipiului Bucuresti respinge ca neintemeiata cererea de eliberare sub control judiciar a lui Marius Petcu.

20 iunie Curtea de Apel Bucuresti decide eliberarea sub control judiciar a lui Marius Petcu. Decizia este definitiva. Dupa 82 de zile in arest, Marius Petcu este liber!

Scrisoare din arest, 15.06.2011

Dragii mei colegi,

Am sperat că situaţia asta nefericită în care mă aflu nu va dura prea mult şi voi putea să fiu judecat în stare de libertate, având astfel posibilitatea de a vă mai întâlni, de a vă vorbi sau pur şi simplu doar de a vă mai vedea…

Din păcate, pentru cei care au orchestrat acest diabolic aranjament e mai important ca eu să fiu izolat de voi, de organizaţie, de mişcarea sindicală!

Au reuşit să mă ţină departe de voi într-o perioadă foarte complicată, să tulbure profund echilibrul celei mai frumoase şi mai serioase federaţii sindicale, să presare teama şi neîncrederea printre voi, colegii mei! Dar n-au reuşit să-mi închidă gândurile şi sentimentele bune şi sincere pentru familia mea de sânge, dar şi pentru SANITAS, familia mea de suflet !

Aceste legături puternice nu pot fi rupte atât de uşor, chiar dacă intervenţia lor brutală a zdruncinat profund tot ceea ce am construit împreună în foarte mulţi ani de activitate, de luptă, de credinţă în forţa solidarităţii noastre.

Marius Petcu a rămas aşa cum îl ştiţi, un luptător pentru dreptate şi pentru mai bine, fără puterea braţelor încătuşate, e adevărat, dar cu puterea spiritului şi cu speranţa că nu vor avea timpul şi forţa necesară să distrugă Federaţia SANITAS aşa cum şi-au propus…

Dacă aş fi convins că sacrificiul meu va salva organizaţia noastră, mi l-aş asuma cu demnitate pentru voi, cei care trebuie să mergeţi mai departe, dar nu sunt sigur că se vor opri aici ! Aşa încât nu voi înceta să mă lupt pentru dreptatea mea, pentru familia mea şi pentru organizaţia despre care voi spune întotdeauna că a fost, este şi va fi mereu şi a mea !

Am acum un motiv în plus să cred că nu au reuşit să distrugă toate punţile dintre noi, am simţit asta la termenul pe care l-am avut de curând la Tribunal, atunci când prin declaraţia prezentată mi-am susţinut nevinovăţia!

Am fost străbătut de un fior puternic atunci când am văzut o sală plină de oameni dragi, familia mea, prietenii, colegii din sediul federaţiei şi colegi din Consiliul Naţional şi am înţeles că nu v-aţi pierdut încrederea în mine. Vă mulţumesc din suflet celor care aţi venit să mă vedeţi, dar vă mulţumesc şi celor care nu aţi fost în sală, dar care mi-aţi fost alături cu inima sau cu gândul…

Sunt sigur că uneori vă mai gândiţi la mine, iar voi fiţi siguri că eu mă gândesc mereu la voi ! Am pentru fiecare un gând bun si sincer, chiar şi pentru aceia care au simţit poate o oarecare satisfacţie pentru ceea ce mi se întamplă! Pot să înţeleg reacţiile oamenilor, chiar dacă am crezut întotdeauna că prin vorbele şi faptele mele am făcut doar bine. Insă respect opiniile şi aprecierile fiecăruia dintre voi…şi ne cunoaştem de atâta vreme, nu-i aşa ?

Mi-e greu să vă scriu despre ceea ce simt, despre gândurile mele chinuitoare, despre revolta mea interioară faţă de răutate şi nedreptate, dar trebuie să ştiţi că momentul în care, la încheierea şedinţei de la instanţă, m-aţi aplaudat cu căldură şi simpatie, acela a fost un moment de emoţie răvăşitoare! Un moment de mare bucurie care a acoperit zilele şi nopţile de supărare, de tristeţe, de singurătate…

Dragii mei, nu ştiu cât voi mai sta departe de voi, nu ştiu ce voi face în perioada următoare cu viaţa mea, nu stiu ce se va întâmpla cu mine…Dar ştiu ce aş vrea să fie în continuare Federaţia SANITAS!

Mulţi dintre voi aţi dăruit acestei organizaţii ani buni din viaţă, aţi facut-o puternică, o meritati! E a noastră, a tuturor celor care au muncit şi au luptat pentru ea! Păstraţi-o unită, menţineţi-i drumul drept, consolidaţi-o cu fiecare pas!

Eu nu mai pot să fac asta acum, dar voi, foştii mei colegi şi prieteni, o puteţi face şi pentru mine.

Vă rog să nu abandonaţi spiritul nostru de unitate, să faceţi doar ce e bine pentru federaţia noastră şi să credeţi în viitorul ei, care este şi al celor care vin după noi. Redaţi-le încrederea şi speranţa că va fi bine şi aşa va fi, dacă sunteţi împreună!

Şi cine ştie, poate că într-o zi când voi fi din noi liber, voi descoperi că mi-au rămas încă mulţi colegi şi prieteni împreună cu care să merite să mergi mai departe!

Vă doresc numai bine, iar mie îmi doresc să vă pot revedea cât mai curând!

Cu prietenie şi sinceritate,

Marius