Apel la echilibru si dreptate!

In 2010, cu siguranta stiti, au inceput marile reforme ale sistemului bugetar, initiate de Guvernul Boc ca urmare a crizei si a ambitiei lor de a "face ordine" in tara.

In februarie 2010, la Predeal, a avut loc o intalnire "intamplatoare" intre Traian Basescu si reprezentantii Federatiei SANITAS, intalnire la care T.B. l-a convins pe Marius Petcu sa initieze o discutie serioasa pentru adoptarea unui "Pact pentru sanatate". Au urmat discutii, intalniri, dezbateri publice si s-a conturat un pact, in paralel cu noua lege a sanatatii pe care in final nu au reusit sa o promoveze.

Rolul pe care M.P. il juca in acest plan este complex. Printre altele, cel mai important aspect era acela ca trebuia sa convinga opozitia sa accepte si sa achieseze la acest pact. M.P.facea acest lucru in baza protocolului si a vechilor relatii de colaborare dintre CNSLR-Fratia, al carei presedinte era, si PSD. M.P. a tras la aceasta caruta cat timp a crezut in ea si cat timp i s-a parut corect tot ce se punea in ea.

A sosit apoi momentul in care proiectul de Lege a sanatatii si-a aratat adevarata fata: inchideri de spitale, disponibilizari de personal, privatizarea unitatilor sanitare publice, etc. La acest moment, M.P. a sesizat Federatia SANITAS ca lucrurile au inceput sa capete alte valente si a informat si echipa de la Presedintie cu care se lucra, chiar pe T.B., ca in conditiile acestea ei nu vor merge mai departe.

Apoi au urmat reducerile salariale din sistemul bugetar, modificarea prin asumare a Codului Muncii si aparitia Legii dialogului social, Consiliul Economic si Social nu a mai functionat, comisiile de dialog social din ministere s-au blocat, s-au inchis aproximativ 80 de spitale (se poate verifica usor ca in zonele unde au fost inchise spitalele mortalitatea a crescut alarmant…), etc.

In toata aceasta perioada, Marius Petcu, presedinte la SANITAS si CNSLR-Fratia, a scos zeci de mii de oameni in strada (puteti revedea imaginile de la mitinguri si veti observa fara efort ca in piete cele mai multe steaguri erau SANITAS sau CNSLR-Fratia). Mai mult decat atat, daca veti urmari filmarile cu scenele mitingurilor, veti remarca prezenta pe toata durata manifestatiilor a lui M.P. la tribuna - era virulent, tinea oamenii in priza si nu de putine ori declaratiile lui impotriva sistemului erau poate prea aprinse...E drept, nu prea aparea prin studiouri TV, nu a fost niciodata un iubitor al aparitiilor televizate, motiv pentru care poate mass-media l-a pedepsit in plus la momentul producerii evenimentelor negative. S-au sters cu usurinta 20 de ani de activitate in slujba membrilor de sindicat, preferandu-se sa sa prezinte doar varianta sustinuta de DNA.

Deci, Petcu nu a mai vrut sa colaboreze la Pactul pentru sanatate si Legea sanatatii, a scos in strada zeci de mii de oameni, Federatia SANITAS facea mitinguri peste tot prin tara impotriva inchiderii spitalelor, se legau de portile lor, etc. Si in tot acest timp incepuse atacul in formula clasica a ultimilor ani: mai intai a aparut un articol intr-o fituica online obedienta puterii, apoi intr-una tiparita, apoi s-au facut doua emisiuni la o televiziune si mai obedienta, apoi ANI a comunicat ca il cerceteaza si, inainte sa apuce sa concluzioneze, s-a aflat “pe surse” ca nu stiu ce suma nu poate Petcu sa justifice...La acest moment, Petcu trebuia sa fie deja respins de organizatiile pe care le conducea, dar acest lucru nu s-a intamplat si atunci au scos artileria grea: DNA. Spectacolul trebuia sa fie grandios, sindicatele trebuiau puse cu botul pe labe definitiv si nu se putea face cu un lider de la un sindicat mic, astfel ca Petcu era cea mai buna si sigura victima, dar trebuia lovit brusc, de unde nici nu se astepta si cu mult spectacol. Asa s-a si intamplat. Si de aici a inceput totul. Comparati in imagini, pe care le gasiti prin arhive sau pe site-uri, actiunile si activitatea sindicala din tara inainte de arestarea lui M.P. si dupa arestarea lui...

Un alt aspect interesant: in aceeasi perioada, Ministerul condus de Elena Udrea infiinta un departament inter-ministerial care avea ca tema directa Patrimoniul syndical. Acesta este compus in mare parte din hoteluri in statiunile balneo-climaterice - o adevarata comoara pentru un Ministru al turismului dornic sa "dezvolte" tot ce se putea dezvolta. Dar cum sa poti pune mana pe patrimoniul sindical? Nu e totusi chiar atat de simplu! Suntem ultima tara din fostul bloc comunist care nu am reglementat prin lege acest patrimoniu mostenit de la sindicatul communist! Oare de ce nici un guvern de pana acum nu a a avut suficienta vointa sa faca acest demers? Cu toata relatia veche a lui M.P. cu PSD, nici macar in timpul guvernarii lor nu s-a reusit. Exista pe undeva un proiect de lege...

Planul era urmatorul: aparitia unei confederatii care se numeste UGSR si care se va declara urmasa sindicatului comunist, continuatoarea lui si va incerca sa obtina si hotarare judecatoreasca in acest sens.

M.P., ca presedinte CNSLR-Fratia detinea arhivele sindicatului de dinainte de 1989 in care nu a permis niciodata accesul actualului presedinte al UGSR, desi acesta a insistat enorm...Mai mult, M.P. a contestat in permanenta incercarea in instanta a UGSR de a obtine personalitate juridica. Totusi aceasta a obtinut-o la scurt timp dupa ce M.P. a fost arestat - ce coincidenta! Aceasta hotarare a fost obtinuta prin frauda, deoarece cel putin unul dintre sindicatele pe care ei le declara fondatoare nu a participat in nici un fel la acest eveniment - de fondare a UGSR - si a si facut plangere in instanta in acest sens. Daca va uitati pe site-ul UGSR, veti vedea ca singurul lor scop este preluarea patrimoniului sindical. De altfel, imediat dupa constituire au si somat toate confederatiile sindicale sa retrocedeze patrimoniul!

Mai exista o legatura foarte stransa intre evenimente - unul din martorii cheie ai DNA impotriva lui M.P. este Maria Madalina Mustata - prietena de familie cu Marius Petcu de 20 de ani - care a administrat, ca director general al SIND ROMANIA, timp de 6-7 ani, intregul patrimoniu al sindicatelor. Aceasta doamna este acum Prim-Vicepresedinte la UGSR. Dupa ce "l-a rezolvat" pe Petcu, a primit o functie importanta si este persoana care reprezinta in instante interesele UGSR impotriva celorlalte confederatii sindicale.

Subiectul este vast si foarte incurcat, este insa categoric legat de dosarul lui Marius Petcu, dosar judecat in doua sedinte la TMB, una la Curtea de Apel si inca una la ICCJ. Nici un alt dosar nu a mai fost judecat cu atata celeritate! Absolut nici o cerere, cat de banala a lui Marius Petcu nu a fost acceptata de nici o instanta, din 8 martori i-au fost aprobati 2, cei mai putin semnificativi, inscrisurile depuse la dosar nu au fost niciodata luate in considerare - nu se aminteste de nici unele in nici o incheiere.

Astazi, Marius Petcu este incarcerat si atarna greu deasupra lui 7 ani de inchisoare cu executare. Raul a fost facut - familiei lui cu trei copii, dintre care fetita de 10 ani jumatate a asistat ingrozita la fiecare descindere spectaculoasa a mascatilor acasa. Raul a fost facut si miscarii sindicale, care este acum infinit mai timida, pentru ca spaima ii macina pe toti. Raul a fost facut societatii romanesti si salariatilor - si asa putini - din aceasta tara. Politica ultimilor ani a fost una clara - toate institutiile statului, in afara de Presedintie, au fost decredibilizate, sistemul de invatamant bulversat, cel sanitar lasat in deriva, sindicatele prezentate ca niste caracatite cu interese obscure, etc. Au pregatit o masa amorfa, saraca si needucata care este usor de manevrat.

Poate este momentul sa zabovim mai mult cu gandul asupra acestor fenomene in plina desfasurare. Ar fi pacat sa nu se vorbeasca si despre fata reala a lui Marius Petcu, cel care a preluat cele doua organizatii (pe care le-a condus) intr-un stadiu absolut nefericit, le-a castigat pozitii ravnite in societatea romaneasca si le priveste acum zbatandu-se derutate...

Cazul lui Marius Petcu reprezinta inca unul din dosarele construite si judecate la comanda, iar M.P inca unul din oamenii nenorociti de un sistem diabolic. Ar trebui sa fim cuprinsi deja de un soi de ingrijorare civica. Asa nu se mai poate prea mult timp, cu cat vor fi mai multi cei care vor trece prin astfel de situatii, cu atat tara va ramane mai saraca de oameni care ar fi putut sa mai traga un semnal de alarma si sa incerce sa refaca echilibrul unei societati sanatoase.